Sufar de sindromul secolului XXI se pare. Ciudat! Pentru ca ma simt asa sanatoasa, intocmai ca omul de la tara. Si spun asta din doua puncte de vedere: odata ca nu am probleme medicale de ordin biologic, si, pe de alta parte ca sunt saraca lipita, asemeni taranului care e legat de glie subliminal pe fondul lipsei resurselor financiare.
Spre deosebire, totusi, de sateni, imi complica existenta prezenta unei constiinte autocritice severe. Analiza asta ma omoara psihic, si, culmea, e vizibil si fizic. Ma simt rau fara ca ceva real sa ma doara. Panza asta de paianjen, o panza sociala de altfel, ma tine prizoniera propriilor interese, lasandu-ma pe mine sa ma inec in vise si dorinte, in ganduri si planuri. E tragic sa realizezi ca unii pot, si mult, iar tu deloc… si oricat ma stradui e imposibil.
Nu e interesant cum trairile spirituale sunt atat de strans legate de evenimentele pamantene? Ma scarbesc de mine cand vad ca e o angoasa atat de evident legata de nevoi personale si sociale… sau poate am ramas eu cu ideea unei trairi spirituale pure, desprinsa de viata…
Imi trecea prin minte o comparatie oarecum ciudata. Ma asemanam unui munte vulcanic ce nu isi anunta prin nici un semn teluric o eruptie ce fierbe de vremuri in inima.
Postări
