Asleep

Veninul a urcat pana in albul ochilor. Pe geam se intunecesc in gesturi si copii. Fantana scuipa doar otrava. Beti! sa va saturati. Este paradisul la care am acces atat de usor, si cat de natural decurge promiscuitatea. Gandurile ca suntem totusi buni, ne imping spre mai multa cruzime fata de semeni. Ura ne tine vii, razbunarea si revansa sunt capii evolutiei.
Vom deveni proprii nostrii zei, fantasme inchinate desertaciunii. Invidia si neputinta nasc monstrii ambitiosi de nonsensuri si absurditati.
Lumea a devenit paradoxul propriei ei definitii.

Iar

Iar mi-e dor de mine.
Am alergat mult in ultimile zile,
Dar nu am reusit sa ma regasesc.
Insa nu renunt.
Cu prima ocazie am sa-mi trag sufletul de urechi.

Teatru de primavara

Cortinele se retrag tacticos.
Pe scena intra actorul principal-
Radiind de infatuare.
Nume de scena - Vremea.
Ridica mainile spre cer si striga:
"Sa curga depresiile!"
Oamenii aplauda frenetic.
Cortinele se lasa, iar oamenii ies cu lacrimi in ochi si cu capul plecat.

A venit primavara!