Evadare

Simt ca as vrea sa plec. Sa adun pasii facuti spre inainte si sa ma bucur cu lacrimi de amintirea departarii cu un pas fata de ce am existat odata. Cu pieptul sec (pahar ce s.a umplut demult) atarn spre o scapare, alerg pe verticala ca un nebun spre iad. Ce dulce e caderea in drumul meu final! Resemnarea trebuie sa fie o minune a lumii, dar linistea ce o urmeaza este inumana. Asta e si motivul pentru care nu simt nimic. O stare de nimic-placuta.
Adorm- si simt ca m.am drogat cam mult...