luni, 2 mai 2011

Asleep


Veninul a urcat pana in albul ochilor. Pe geam se intunecesc in gesturi si copii. Fantana scuipa doar otrava. Beti! sa va saturati. Este paradisul la care am acces atat de usor, si cat de natural decurge promiscuitatea. Gandurile ca suntem totusi buni, ne imping spre mai multa cruzime fata de semeni. Ura ne tine vii, razbunarea si revansa sunt capii evolutiei.
Vom deveni proprii nostrii zei, fantasme inchinate desertaciunii. Invidia si neputinta nasc monstrii ambitiosi de nonsensuri si absurditati.
Lumea a devenit paradoxul propriei ei definitii.

Un comentariu: