Spune-mi ce sa fac atunci cand nu mai sper? Cand nu mai cred in vise… cand totul e in van. As vrea sa nu mai fiu, sa nu ma vad, sa nu exist aici… sunt doar un nod, o piedica anosta in cercul meu deja prea mic de oameni. Intr-un oribil gand de marturisire, incerc sa imi revin. Dar gestul imi repugna si totusi inca scriu. Sa ma alin cu gandul ca oricine se imagineaza trecut in nefiinta? Ca toti s-au gandit chiar si la sinucidere? Mi-as dori un nou inceput, o minte limpede… sunt o greseala in sine, dovada vie a incapacitatii mele de a fi om. Ma enerveaza groaznic hipersensibilitatea asta specific feminina ce ma impedica sa iau decizii general rationale si social acceptate. Vorbesc printre randuri despre prostia mea.Si totusi n-am curaj iar timpul trece…
This text doesn’t solve my problem…



Time goes, you say? Ah no!
RăspundețiȘtergereAlas, Time stays, we go.
Henry Austin Dobson