Este o ceata asa apasatoare in aer ca imi simt plamanii sufocati de boarea umeda si deasa. Racoarea alternata de curentii calzi ma deruteaza si imi provoaca imaginatia. O senzatie de teama ma cuprinde, ma imaginez un actor de teatru dramatic ce presteaza o scena induiosatoare traita la modul absolut si abstract. Maresc pasul si imi induc voit o stare de alerta asupra corpului. Imi simt inima batand din ce in ce mai tare, iar respiratia, tot mai rara, devine o povara resimtita la fiecare gura de aer dulceag resiprat.
Se pare ca dimineata asta m-a prins cu visul neterminat. Cu o incapatanare atipica, visez prin ceata cu ochii deschisi. Si daca ceata nu ar apasa atat de greu pe pieptul meu, poate ca as casca asemeni unui copil si m-as dezmetici. Dar atmosfera asta e un drog pentru irealul din spatele ochilor mei…
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu