Apus

Radacinile mele sunt scurse de viata,
In vene circula doar amintiri
Si mai respir doar nostalgie.
Intr-o lume in care eu nu contez,
In care ma pierd in puhoaie de multimi,
Intre mii de suflete insignifiante,
Inconjurata de zumzet de voci necontenite
Privesc static genunchii obositi.
O scoica sparta se cerne printre degete
Din nisipul rece de seara.
Soarele s-a ascuns acum si el in spatele meu,
Si cred ca e timpul sa ma invelesc cu marea,
Pe intuneric, sa nu ma vada nimeni...