More than ever

Cred ca e pentru prima oara cand cred ca iubesc din toata inima. Si am gasit un moment straniu de a ma confesa - inconjurata de atata lume cu tot atat de multe preocupari diferite. Dar ce conteaza? Cand restul lumii nu e decat lumina din decor a gandurilor mele. Tot timpul analizam fiecare situatie, fiecare detaliu. Tot timpul nemultumita. Pana cand...am incercat sa imi imaginez o zi fara el...
Totul disparuse. Dar nu in sensul lui propriu. Ci pur si simplu totul se golise de sens, de sperante, de viata. Eu ramasesem doar o schita in creion, goala si insignifianta. Ce sa fac? Incotro sa merg? In orice caz departe de lume, in izolare, in lacrimi...
Dar... Asta imi doresc? Categoric nu! Si cu un da convins mi-am reconfirmat (oare a cata oara?) ca il iubesc cu adevarat.
Pana la urma nu e absurd sa iubesti, e absurd sa gandesti iubirea.