
Fiecare om are o lume a lui.
Si eu adeseori ratacesc
Prin vai de ganduri,
Alergand printre amintiri,
Poposind la poalele unui munte de griji
Si chiar sadind dorinte
In poenita mea secreta.
Dar intr-o zi,
Brutal si fara mila,
Lumea mea a fost invadata.
La inceput am privit neputincioasa
Cum lumea mea personalizata
Prindea contururi inedite.
Apoi mi-am dat seama ca
Singuratatea ma apasa de multa vreme
Si monotonia o respiram zi de zi.
Acum nu mai depinde de mine,
Ci de NOI.
Lumile noastre s-au completat perfect,
Contopindu-se ca una...



Pana la monotonie, e perfect.
RăspundețiȘtergereDe-acolo ai un cu totul alt registru.
Hope you don't mind! >:D<