Fuga de tristete

O adiere blanda imi rasfata picioarele goale
Care se leganau bucuroase in amiaza verii.
De pe bancuta galbena din parc
Am observat -ce-i drept- ciudat,
O doamna c-o umbrela.
M-am lamurit la gandul
“Sigur e prea cald”
Luand-o pe alee,
Plimbandu-ma prin parc
Zaresc din departare
Doua masini albastre
Stergand de zor parbrizul
De ploaia necazuta.
Ceva se petrecea…
Un tinerel grabit
Trecea prin fata mea
Purtand pelerina de ploaie.
Nu am mai rezistat
Si l-am oprit fortat.
Toti din jurul meu aflara
Ca pe neasteptate
O mare de tristete
Din cer se va revarsa.
Va inunda sufletele oamenilor
Scotandu-le din trup.
Iar bietii oameni speriati
Au crezut de cuviinta
Sa se fereasca de tristete
Ca de o ploaie simpla.